— Privesc către domnișoara care-mi refuză elegant ajutorul și ridic ușor din sprâncene, puțin
amuzat de cât reușisem să cuprind din conversația lor. ❝În regulă, las ușa deschisă oricum.❞ Surâd și mă retrag, însă nu înainte de a opri ușa din a se închide într-un ghivechi de flori
