Zâmbetul îmi rămâne pe buze, ascultând cu atenție cuvintele sale, în același timp încercând,
fără să fac asta să fie prea evident, să o analizez în limita bunului simț și să nu o fac să se simtă inconfortabil cât să pară că mă holbez ca un nebun. „Și uite cum vorbim de lucruri foarte
