pierdeam pe cerul pierdut în lacrimi de noapte din ochii săi. Nu puteam să o mai las să
se agaţe de păturile astea aşa de mizere atunci când era doar ea şi râul de suferinţă pe care i-l provocam, deşi ştiam că eu nu sunt cel care trebuie să stea lângă ea. Trebuia să fiu eu, dar nu puteam
