AFINE ROSII MERISOARE

Mirtilli rossi Vaccinium macrocarpon ,, Early Black "
Arbust inalt de 20-30 cm care datorita tulpinii se raspanseste pe o raza de 2 m.
Frunzele persistente pe fata verzi-inchise, lucitoare pe dos verzi-palide.
Florile albe usor nuantate cu rosu.
Fructele la inceput albe la maturitate mov inchis, lucitoare, comestibile, acrisoare, astringente. Se coace in august.
Cerinte este foarte rezistent la temperaturi scazute, manifesta toleranta mare fata de umiditatea din sol.Are cerinte pentru soluri puternic acidificate.
Utilizare merisoarele contin zaharuri, acizi : citric, malic, benzoic,provitamina A, vitaminele B1, B2, C, tanin, vaccinin ( un glucozid), saruri minerale, antioxidanti, etc.
Medicina naturista
Merisoarele au actiune bactericida ( datorita acizilor benzoic si citric), diuretica, antiinflamatoare si antiinfectioase. Sunt un dezinfectant urinar si lizeaza uratii.
Merisorul are utilizari pentru diferite afectiuni, cum sunt, afectiuni ale rinichilor, guta,, afectiuni ale vezicii urinare, diaree.
Modalitati de consum
In scopuri terapeutice se folosesc frunzele (se culeg in septembrie ) fructele si mugurii de merisor.
Fructele proaspete sau congelate.
Sucul de fructe este obtinut prin presare la rece ( dupa presare zeama de merisoare se fierbe, astfel se poate pastra o perioada mai indelungata).
Sirop. Intr-o oala la 2 kg de fructe se adauga 0,5 kg de zahar, se pune capacul si se lasa o zi. Se fierbe dupa care se strecoara.
Ceai infuzie: doua lingurite de fructe (frunze) de merisor maruntite se pun intr-o cana, se toarna apa fiarta peste ea si se lasa 10 minute.

Merișoarele – proprietăți • Miraculoasele afine roșii sau merișoare

Merişorul sau afinul roşu este un arbust stufos de 10-30 cm înălţime, care creşte la altitudini mari, în pajişti şi luminişuri. La noi în ţară se găseşte pe tot lanţul carpatic, dar mai mult în Munţii Apuseni. Locuitorii din zonele bogate în afine roşii îşi tratau încă din vechime o serie de boli, în special cele ale tractului urinar, consumând aceste fructe. Faptul a atras atenţia oamenilor de ştiinţă, care au iniţiat ample programe de cercetare asupra afinelor roşii. Supranumite “insulina verde”, afinele nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al persoanelor cu diabet, deoarece au o concentraţie scăzută de zahăr, şi datorită proprietăţilor sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge. Totodată, frunzele şi fructele de afin cresc acuitatea vizuală, au efecte antiseptic, antidiareic, astringent şi sunt un bun antibiotic.

Afinele roşii, numite şi merişoare, sunt fructe cu două însuşiri benefice majore pentru sănătatea omului, şi anume:
1. previn infecţiile în organism;
2. protejează organismul de bolile cronice, în primul rând de cele cardiovasculare, prin cel mai mare conţinut de antioxidanţi dintre toate fructele comune.
Consumul de 250 ml suc de afine roşii pe zi, luat în 2-3 reprize, împiedică bacteriile patogene să se fixeze în organism, acţiunea durând circa 10 ore. Astfel, consumul de afine roşii, indiferent sub ce formă (fruct crud sau deshidratat, suc, sos etc.), este bine să se facă în mai multe reprize. Capacitatea afinelor roşii de a preveni aderarea bacteriilor patogene la nivelul diferitelor organe poate avea implicaţii foarte importante. Ajutând organismul să-şi menţină sănătatea, consumul de afine roşii scade numărul de infecţii şi prin aceasta reduce dozele de antibiotice, o problemă globală de sănătate.
Ceai din frunze de afin şi din fructe uscate
Ceaiul trebuie preparat atât din frunze de afin cât şi din fructe uscate. În cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate două căni de ceai în fiecare zi. Totodată, în cazul acestor persoane dar şi a celor care suferă de diaree este obligatoriu ca ceaiul să fie consumat neîndulcit.

Decoct
Acesta se obţine prin fierberea unei cantităţi egale de fructe şi frunze de afin. Decoctul are proprietăţi astringente şi antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afecţiunilor gastrointestinale (enterite şi diaree).
Extern, se recomandă sub formă de gargară în faringite, afte, stomatite şi comprese pentru hemoroizi şi eczeme.
Merişoarele (afinele roşii) denumite şi “insulina verde” – proprietăți
Adăugat de Redactia Ziarului Unirea în 17.07.2016.
Salvat la Sanatatea si natura
Tags: afinele rosii, insulină, merisoare, merişor, Muntii Apuseni



Merișoarele – proprietăți • Miraculoasele afine roșii sau merișoare

Merişorul sau afinul roşu este un arbust stufos de 10-30 cm înălţime, care creşte la altitudini mari, în pajişti şi luminişuri. La noi în ţară se găseşte pe tot lanţul carpatic, dar mai mult în Munţii Apuseni. Locuitorii din zonele bogate în afine roşii îşi tratau încă din vechime o serie de boli, în special cele ale tractului urinar, consumând aceste fructe. Faptul a atras atenţia oamenilor de ştiinţă, care au iniţiat ample programe de cercetare asupra afinelor roşii. Supranumite “insulina verde”, afinele nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al persoanelor cu diabet, deoarece au o concentraţie scăzută de zahăr, şi datorită proprietăţilor sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge. Totodată, frunzele şi fructele de afin cresc acuitatea vizuală, au efecte antiseptic, antidiareic, astringent şi sunt un bun antibiotic.

Afinele roşii, numite şi merişoare, sunt fructe cu două însuşiri benefice majore pentru sănătatea omului, şi anume:
1. previn infecţiile în organism;
2. protejează organismul de bolile cronice, în primul rând de cele cardiovasculare, prin cel mai mare conţinut de antioxidanţi dintre toate fructele comune.
Consumul de 250 ml suc de afine roşii pe zi, luat în 2-3 reprize, împiedică bacteriile patogene să se fixeze în organism, acţiunea durând circa 10 ore. Astfel, consumul de afine roşii, indiferent sub ce formă (fruct crud sau deshidratat, suc, sos etc.), este bine să se facă în mai multe reprize. Capacitatea afinelor roşii de a preveni aderarea bacteriilor patogene la nivelul diferitelor organe poate avea implicaţii foarte importante. Ajutând organismul să-şi menţină sănătatea, consumul de afine roşii scade numărul de infecţii şi prin aceasta reduce dozele de antibiotice, o problemă globală de sănătate.afinele rosii sau merisoarele



Ceai din frunze de afin şi din fructe uscate
Ceaiul trebuie preparat atât din frunze de afin cât şi din fructe uscate. În cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate două căni de ceai în fiecare zi. Totodată, în cazul acestor persoane dar şi a celor care suferă de diaree este obligatoriu ca ceaiul să fie consumat neîndulcit.

Decoct
Acesta se obţine prin fierberea unei cantităţi egale de fructe şi frunze de afin. Decoctul are proprietăţi astringente şi antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afecţiunilor gastrointestinale (enterite şi diaree).
Extern, se recomandă sub formă de gargară în faringite, afte, stomatite şi comprese pentru hemoroizi şi eczeme.



Infuzia
Se obţine din 2 linguriţe de frunze uscate la o jumătate de litru de apă clocotită. Pot fi consumate mai multe căni de infuzie în fiecare zi, însă să nu se depăşească un litru pe zi. Afinul conţine şi nivele ridicate de vitamina A şi C care, în combinaţie cu pigmentul antocianină, îmbunătăţesc acuitatea vizuală, circulaţia sângelui la nivelul ochilor şi la nivelul sistemului nervos, şi pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasă, glaucomul, miopia etc. Aceste efecte benefice sunt datorate antocianinelor, care ajută la protejarea ţesuturilor retinei împotriva radicalilor liberi. Vitaminele şi nutrienţii din afine mai sunt eficiente şi împotriva oboselii ochilor sau a “orbirii pe timp de noapte”. Substanţele din afine protejează organismul împotriva infecţiilor şi au, în acelaşi timp, şi o acţiune anti-inflamatoare, luptând cu succes împotriva infecţiilor tractului urinar – precum cistita. Sucul de afine conţine substanţe – “antibiotic” numite proantocianidine care anihilează colibacilii, principalele bacterii care cauzează infecţiile urinare. Proantocianidinele nu permit bacteriilor menţionate mai sus să modifice structura celulelor aflate pe mucoasa tractului urinar, ci le elimină din organism.
AFINE ROSII (Vaccinium myrtillus )



Utilizare: fructele pot fi folosite in gospodarie sub diverse forme, suc proaspat, sirop, gem, dulceata, afinata, ceai delicios si extrem de sanatos etc; in medicina afinele sunt folosite cu succes in tratarea diabetului, atoniei vezicii urinare, a catarului bronsic cronic, diareei, in combaterea depunerilor de grasime (obezitate) etc.

Alte denumiri populare: afin de munte, afin negru, asine, cocza, cucuzie, pomusoara.

Ecologie si raspandire: paduri montane rarite, taieturi de padure, tufarisuri de jneapan si ienupar, pajisti montane si subalpine, pe intregul lant carpatic, mai ales pe versantii umbriti si umezi.
Organul vegetal utilizat: frunzele si fructele.
Boli in care este utilizata: diaree, enterite, diabet, uremie, guta, reumatism, faringite.
rbust fructifer si ornamental, cu fructele rosii inchis ce se coc in toamna. Este unul din cele mai populare soiuri, pentru ca este foarte productiv si fructele sunt printre cele mai mari
Frunze cazatoare.

Latimea max: 0, 6 m
Inaltimea max: 0, 1 m
Varsta maturitatii: 5-10 ani
Probleme la plantare: Nu,
Ingrijire speciala: Taierea se poate face dupa culegerea fructelor
Inaltimea de livrare: 10-30 cm,
Modul de livrare: ghiveci,
Expunere: Plin soare, partial umbra,
Utilizare: Gradina, parc, jardiniere.