— Era sesizabil rânjetul mândru care-și croise drum pe buzele lui și pusese stăpânire pe
— „la momentul potrivit!” Rostește Klaus folosindu-se de o tonalitate jovială, moment în care
∎☾▬ Privirea i se duce direct către Carla, expesia feței sale devenind una imediat îngrijorată
∎☾▬ tragi aer adânc în piept și să expiri ușor, concentrându-te doar asupra mea, ai înțeles?
; (Mă uit confuză la cei doi, corpul meu încordându-se sub atingerea lui Klaus, mâna sa +
; (să se relaxeze, iar respirația să-mi devină constantă, datorită influenței pe care o exercita +
— Klaus nu putea decât să urmărească, în tăcere și cu o oarecare distanțare emoțională,
— mirare că un rânjet involuntar se strecoară pe chipul lui. „Oh, perfect! Perfect de-a drep-
— Atenția lui Genesis, care-i ce-i drept nu era focusată pe vreo scenă sau obiect presta-
— gest considerat răutăcios de către mulți, și anume rotirea în dezgust a globilor oculari.
∎☾▬ "Da, Klaus, să ghicesc, tu ești destinul..." îi răspunde aceasta scurt, apoi se așază
∎☾▬ ce ai făcut atât de rău?" o întreabă pe fată zâmbind ușor, apucând-o de mână,