— În ciuda temperamentului său vulcanic, Klaus se regăsește teribil amuzat de comenta-
— să privească către năzbâtioasa zână; totuși el nu o poate lăsa nepedepistă pe aceasta
▬ Înainte să-i confere un răspuns, sarea se ivește în fața ei, iar impulsul natural al acesteia
▬ "Niciodată" rostește ea cu seriozitate, iar răspunsul plutește în aer și câteva secunde după
▬ sarea îl lasă să se deschidă deasupra paharului lui. Își întoarce apoi privirea spre
— Uitătura sa, tăioasă de altfel, alunecă peste figura acesteia până la paharul lui care acum
— „o amenințare...” Se înclină înainte pentru a putea fi mai aproape de aceasta, recurgând
▬ "Și de ce te-aș ucide, mă rog?" Își înclină cu naivitate prefăcută capul într-o parte, mâna
▬ rapid degetul, și îl atinge în mod neașteptat cu el pe obraz, lăsându-l să se prelingă.
— Nici măcar pentru o clipă Klaus nu se încumetă să o scape pe Evangeline din priviri,
— amuțește pe bărbat pentru o secundă, înainte de a se folosi de dosul palmei lui stângi
▬ Îl analizează în repaos pentru un moment, apoi, pe un ton ce se aseamănă unui freamăt,