; (Îmi privesc din nou mâna, care acum mi se odihnea în poală. Îmi sprijin capul în cealaltă +
— Bărbatul își lasă privirea curioasă să poposească asupra trucului în desfășurare la care
— nu putea fi enumerată, ceea ce îi stârnește chiar și mai mult interesul acestuia. Înainte
; (Suflu jucăuș micile flăcări de la capătul degetelor, făcându-le să dispară, apoi îmi ridic genunc
— Klaus exteriorizează un tic nervos în aceste momente, și anume își lasă vârful limbii să
— „își îneacă frica în ignorață, iar astfel se zbat să stea departe de noi.” Se înclină în față
; (Îi urmăresc cu atenție fiecare gest, atât cu vigilență, cât și cu admirație. Nu puteai să nu +
— Din nou se dovedise faptul că Niklaus era pe cât se poate de perspicace, gândul acesta
— asupra cărora nu cugetă foarte mult reușesc a-i străpunge buzele în cele din urmă. „O
; (Aprob printr-o mișcare repetată a capului, apoi scot un oftat scurt. Îmi era greu, într-adevăr +
— Klaus se putea considera documentat în această privință, deoarece de-a lungul vieții
— „stăpână pe tine, în general, nu doar în ceea ce îți privește puterile.” Revine la poziția
