Nu pe cele mici pe care un prieten te-a rugat să i le păstrezi, ci pe cele adânci. Cele întunecate. Cele pe care le respingi, susținând că sunt anomalii. Cele de care te temi, care reprezintă cine ești cu adevărat. Cele care te fac sa traiesti cu teama ca oamenii le vor descoperi, te vor judeca si te vor lăsa deoparte… si pe bună dreptate.
Le știu. Le cunosc pe toate.
M-am născut așa, cu acest dar, cu acest blestem. Am știut întotdeauna adevărurile pe care oamenii caută să le ascundă. Ele sunt la fel de clare pentru mine ca fețele lor. Îmi amintesc oamenii după nelegiuirile lor. Ii clasific după rușinile lor.
Îți poți imagina că parcurgi viața așa? Sa stii adevărul despre fiecare persoană pe care ai întâlnit-o? Nu există niciodată amăgirea că cineva este cu adevărat bun. Nu pot să cred niciodată că cineva este deasupra reproșurilor. Fiecare relație pe care am format-o vreodată, oricât de banala, începe cu cunoașterea tuturor greșelilor intenționate pe care le-a comis persoana.
Mulți oameni, majoritatea oamenilor, sunt bine, desigur. Nu minunati, nu sfinți, dar acceptabili. Nu-mi face placere să știu că odată au dat cu piciorul câinelui unui prieten într-o criză de furie sau orice alt astfel de lucru, dar am perspectivă. O persoană obișnuită este de obicei afectată doar de mici infracțiuni pe care le regreta. Acestia sunt oamenii pe care ii pot tolera.
Dar există și alții, mai multi decât v-ați aștepta, care au urâciuni mult mai mari în adâncurile lor. Cei care îi rănesc pe alții si se delectează cu asta. Unii dintre ei acceptă acest lucru despre ei înșiși și se mișcă prin viața cu zâmbet și conștiință curată, lăsând daune atât minore cât și majore în urma lor. Nu sunt cei mai răi, totusi.
Cei mai răi sunt cei care, simțind astfel, neagă placerea pe care o obtin picand in pacat. De fiecare dată când simt fiorul, au nevoie de el mai mult și astfel își creează justificări pentru comportamentele lor, spunand ca oamenii carora le-au facut rau, meritau.
Simt duhoarea din acei oameni, o mireasmă care poluează aerul din jurul lor. Ma doare capul chiar si cand ma uit la ei, știind daunele pe care le cauzează în lume. Deși ii evit, nu ii uit.
Si eu am secrete. In profunzimi adanci, necunoscute, zace un lucru. Il numesc Calau. Nu sunt eu, deși sunt păstrătorul lui. Sau poate el este al meu. Nu sunt sigur. Există în mine, este tot ce știu; un lucru făcut din umbre, ură și răzbunare. Mi se înfășoară în jurul coloanei vertebrale, gâdilându-mi nervii cu prezența sa. Se răsucește în jurul meu ca un fum, încălzindu-mă cu mișcarea sa. Și erupe în creierul meu, ca un cap nevăzut de cobra, când găsesc pe cineva deosebit de disprețuitor.
Oamenii au dezbatut la nesfârșit valoarea unei vieți umane, de parcă nu ar fi evidentă, din punct de vedere tautologic. O viață umană valoreaza o viață umană. Așadar, dacă infracțiunile tale sunt mici, iar daunele sunt reparabile, voi trece cu privirea. Nimeni nu poate fi perfect. Știu asta mai bine decât oricine. Păcatele pot fi și trebuie iertate.
Dar dacă faci pagube care depășesc o viață – chiar și insumate – atunci nu te voi lasa sa scapi. In cazul unora, această decizie este imediată și evidentă. Șoferul beat care a ucis un bărbat, apoi a ales să fugă? Imi e limpede soarta lui. Femeia care și-a otrăvit mama invalidă, astfel încât să nu trebuiască să aibă grijă de ea? Evident. L-am trimis pe Călău după ei fără să mă gândesc.
Dar omul care și-a bătut cei patru copii și soția? A produs daune, cu siguranță, insa nu s-a pierdut nicio viața. Dar a aruncat o umbră peste fiecare dintre viețile lor, furând bucăți din ceea ce ar fi putut să aibă. Am judecat că daunele totale depășesc o viață. Și astfel, Călăul a venit și pentru el.
El și mulți alții ca el. Am pierdut numarul. Și toate cazurile se amestecă împreună, deoarece din perspectiva mea, toate sunt la fel. Călăul pleacă și Călăul se întoarce. Pentru o vreme sunt gol, fără direcții, în timp ce el își îndeplinește sarcina îngrozitoare. Acele ore din serile mele le petrec în liniște acasă. Beau, dorm sau mă uit la televizor, orice lucru fără minte și fără importanță. Când se întoarce, intrandu-mi inapoi prin ochi, nas și gură, lumea ia iarasi viata. Mă simt cald și mulțumit, în timp ce Călăul se cuibăreste încă o dată înăuntrul meu.
Nu știu exact ce se întâmplă cu cei pe care îi urmărește. Aceștia sunt găsiți morți din cauze naturale sau din accidente. Știu că intră în ele așa cum intră în mine, luându-și reședința temporară în interiorul lor. Am urmărit cum se întâmplă odată, curios să-i văd tehnica, dar din perspectiva exterioara nu e prea mult de vazut.
Un vârtej de ceață întunecată, un scurt sunet de sufocare din partea victimei și apoi liniște. Trupul lui a început să tremure și lacrimile sa-i curga din ochi. Degetele i s-au încleștat spasmodic, în timp ce genunchii ii tremurau, apoi s-a prăbușit. Marginea metalică a măsuței de cafea l-a lovit violent în cap când a căzut, dar cred că era deja mort.
După câteva clipe, un fir de fum a iesit dintre buze, iar Călăul alunecă, ieșind din cadavru. L-am acceptat înapoi înăuntru, treaba lui fiind terminată acolo. Nu știu cu siguranță ce face victimelor, ce văd ele si ce li se intampla, dar cred că le arata întunericul provocat de ele pe parcursul vietii. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Viață pentru viață.
În ceea ce mă privește: mă tem că mă bucur prea mult de munca mea. Zâmbesc când mă gândesc la cei pe care i-am scos din lume. Și îmi spun că este în regulă, că este corect să fiu mulțumit de o treabă bine făcută, dar simt minciuna. Și știu că într-o zi, Călăul ar putea veni acasă, ar putea gasi cuibul lui prea corupt și voi ști în cele din urmă exact ce simt victimele sale.
Până în acea zi, fii atent la rănile pe care le-ai făcut în lume, la pacatele tale. Căile noastre s-ar putea intersecta cândva.
Poveste adaptata dupa „I Know Your Secrets” scrisa de „u/the-third-person„.
Distribuie:
Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru partajare pe Telegram(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic aici pentru a partaja pe Skype(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru a trimite prin email unui prieten(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru imprimare(Se deschide în fereastră nouă)
CategoriiAltele, Boli mintale, Ciudat, Creaturi Ciudate, Criminali, Fiinte, Filozofice, Povesti narate, Povesti Scurte, TeoriiNavigare în articol
Bataile in usa ma trezesc noaptea
Eu sunt Halloween
Lasă un răspuns
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
CautaCaută după:Facebook:
Povesti in trending:
Eu sunt Halloween
Bataile in usa ma trezesc noaptea
Iti stiu toate secretele
Casa pe care moartea a uitat-o
Fenomenul Sandman
A fost doar un vis...
Baba
Sa nu folosesti niciodata Tabla Ouija...
Scrisoarea lui Jane the Killer
Se simte un miros ciudat din baie...
CategoriiCategoriiSelectează o categorieAlteleAmuzantAnimaleBoli mintaleCalculatoare si InternetCiudatCreaturi CiudateCriminaliDesene AnimateDisparitiiEpisoade pierduteExperiente personaleExperimenteFantomeFiinteFilozoficeHalloweenIstorieMituri si LegendeMuzicaObiecte bantuitePoeziiPovesti de incepatoriPovesti naratePovesti ScurteSomnTeoriiVampiriVise Contacteaza-ne
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
