— Pentru câteva secunde doar îl privesc şi, vrând de mult să învăţ să pregătesc măcar ceva
asemănător, nu las entuziasmul să mă dea de gol, ci doar îmi arcuiesc colţurile gurii într-un zâmbet scurt. „Bine, s-a făcut.” Încuviinţez în cele din urmă apucând cu grijă tava de pe tejghea,
