》#Ajunsese acasă, trecuse întâi pe la birou să rezolve câte ceva, era extrem de obosit după nunta +
― Câteva ore mai târziu Alessandra se trezește în patul în care împărtășise sublime mo-
― privește în cele din urmă către soțul ei încă afundat într-un somn profund. Se ajută de
"Dragul meu Alaric, eu cred că mă subestimezi.." pufnește într-un râs scurt, apropiindu-se
dus cu pluta să crezi că mă poți lua de proastă și să scapi basma curată. Let the war
Deoarece Yvonne se știa cu toți angajații din casa lui Oliver, nu i-a fost deloc greu să intre
― Pleacă capul în lateralul său odată ce spusele acesteia ajung la urechile lui și ca reac-
― sfârșește prin a-și strecura buricele degetelor sub bărbia ei. „Atât de naivă, scumpa mea
― „ți-ai putea dori-o ca dușman.” Lasă tot lichidul din pahar să se risipească printre buzele
― în dreptul urechii. „Good luck, you ll really need it.” O bate scurt pe umăr și apoi își
》#Deschide treptat ochii, zâmbind deoarece simțea atingerea ei pe chipul său. Îi ia încet +
》#Dă să intre în dormitor, având mâna la gură și căscând. Se oprește în prag când o vede+