— mi-a dat pojar când eram mic, ca să mă călească pentru Lucas...”, îmi duc palmele pe față,
scurgându-le pe obraji, urlând în palme, dar reprimându-mă destul de repejor, „Îmi ia tot cheful de viață, abia aștept să-l agăț într-un gard și să văd cum se hrănesc ciorile din el.”
