》la părinții săi, apoi se uită la Yvonne. "Sigur nu ți-ai pus silicoane și pe creier? Că parcă +
Se simțea mândru când auzea cum cei doi îl lăuda, stima lui de sine crescând înzecit.
― Se întoarce pentru o secundă cu spatele, prefăcându-se că se înecase pentru a nu fi
― „cât mai mulți cu atât mai bine. Zic să stabilim această întâlnire mâine seară? O să vă
― Fără prea multă bătaie de cap prinde cheile pe care acestea i le aruncă și râde atunci
― „Am nimerit atât de bine că atunci când sunt cu voi mă gândesc de cel puțin 10 ori
― Își scoate acum ambele mâini din buzunar și, și le ridică pe lângă el privind ciudat către
― „dacă mă scuzi, timpul meu e prea prețios să mi-l mai pierd cu tine.” Își duce degetul
》#Îi face poză și-i trimite lui Raven fix când aceasta spune să nu-i zică, apoi exclamă. +
》#Începe și el să râdă cu poftă cu cei doi, cum nu mai râsese de multă vreme și era tare+
Era destul că trebuia să facă față cu starea lui Amelie, revenirea mamei ei, nu îi mai trebuia
pentru că și-ar fi dat seama că e ceva îneregulă cu cei doi, iar asta era ultimul lucru pe care