― ar fi văzut o fantomă. „Sper că glumești...” Se ridică repede pe scaun și își trece o palmă
peste față. „Grozav, de parcă nu ne era de ajuns o singură nenorocire într-o zi. Spune-mi repede, ai idee dacă Amelie i-a spus tatălui tău de mine? Să știu cum să mă comport.”