― Exact cum se aștepta, soțul ei face o glumă cât se poate de proastă în fața celui mai
― „Dodge!” Se întoarce apoi către Isaias și oftează prelung. „Are și zile mai bune, crede-mă
― Sesizează cum Selene voia să se năpustească asupra doctorului, astfel că o strânge
― Se plimbă de jur-împrejurul lui Isaias și îi vede bagajele, moment în care se prăbușește
》#Se uită la el. "Măcar eu arăt a bărbat, nu a femeie, nici păr facial nu ai, săracule." #Se +
》în italiană, dar i-a ieșit în franceză=)))), el credea totuși că e italiană. Când aude ceea ce +
- "A fost greu...de parcă voia să părăsească lumea.." #spune el privind în gol, pe un ton dramatic +
Își dă ochii peste cap în momentul în care îl aude, fiind încă în îmbrățișarea lui, iar în momentul
roșu." Deși era fratele ei și îl iubea, o scotea din sărite faptul că de cele mai multe ori
― „Oh, dar Doamne fereștă să mă schimb, de ce aș priva omenirea de asemenea binecu-
― „cuvine, cumnate?” Pune accent pe ultimul cuvânt, iar atunci când îl aude pe acel Denver
Rămâne pentru câteva momente fără cuvinte în urma conversației cu doctorul, urmărindu-l