Până la urmă, se încumetă să-și ridice privirea către Amelie, luând-o de mână cu cea mai
mare grijă, de parcă ar fi fost de porțelan. "Amelie, surioara mea dragă..." spune printre suspine, apoi trage aer în piept îndelung pentru a se liniști și pentru a își găsi cuvintele.
