》#O strânge în brațe și-și dă seama că aceasta avea dreptate, așa că se calmează și +
》"Să zicem că da, să sperăm că nu.." #Spuse el, râzând spre Alaric, apoi se uită la Nadia +
》#Își ia mâna de la nas, în sfârșit sângerarea fusese oprită. "Dar să nu mai dai, că o +
》#Își duce o mână sub bărbie, apoi clatină din cap afirmativ. "Așa am să fac de acum +
》"O fi acasă la mă-sa și ta-su, supărat și cu siguranță tac-tu și cu tac-su or să se certe și +
》și râde. "Da, nici n-ai terminat de dat indicațiile și ei deja l-au adus pe Nate la subraț?+
"În curând n-o să vii să-l vizitezi doar pe sora și nepotul tău.." zâmbește larg și clipește des,
se oprește pentru câteva secunde, amintirile din Paris apărându-i ca un flashback în minte.
"Deci... n-am fost impreună, dar acum suntem??" o întreabă acesta, fiind foarte amuzat
"Nu, stai liniștită, sunt 100% sigur că nu am vreun copil din flori." îi răspunde acesta ușor
Își duce mâna la gură în momentul în care vede cum scoate inelul. Amintirile încep să
chiar plănuise acest lucru, nu mai avea niciun dubiu și nici nu avea de gând să se chinuie