— Urmat de completarea: „Dar a meritat.” îşi înalţă scurt umerii, drept gest succesiv având
— Liber. De asemenea, din dorinţa de a-l tachina, ideii precedente îi urmează adăugirea
— Ceafa acestuia pentru o susţinere mai bună, pe când, pe celălalt îl utilizează cu scopul
— Într-un final îşi retrage palmele abia după ce aceasta recurge la o altă poziţie, moment
— Gol al acesteia. „Până la urmă, de ce nu umbli goală dacă tot nu te încântă să le ţii ascunse?”
— Al rochiei. „Păi ce faci, Skriver? Nu ziceai că vrei să-ţi etalezi comorile?” Intenţionând a
— Asemenea unor mângâieri; până în clipa în care subtil aceasta i se infiltrează pe sub
— „E timp destul să le etalez.” articulează drept un prim răspuns, colţurile gurii curbându-i-se
— Respiraţiile li se întâlnesc automat, însă alături de acestea, inhalează totodată şi parfumul
— Pe parcursul acelei linişti profunde, resimte la nivelul pielii acele atingeri calde venite
— Deci, peste cea a acestuia, care, automat, se opreşte. Având încă privirile conectate,
— Anterioară nu era decât aceea de a se juca cu el, respectiv a-l tachina. „Ce faci?”
