— „Noroc.” Îngână el cuvintele acesteia doar pentru a o tachina într-un oarecare fel, astfel
resimţindu-se propria-i mândrie din moment ce conştientizase că şatena avea să-i asculte dorinţa şi, fără inhibiţii să se şi expună în faţa lui. Zis şi făcut, deşi ochii lui rămăseseră aţintiţi
