— Înfăptuit datorită vocii de pe cealaltă parte a liniei: Josephine. Automat, se ridică în şezut,
depărtându-şi spatele de speteaza canapelei. „Skriver, ce mama naibii? Ai murit?” Cele două întrebări se transformă în cea dintâi reacţie proprie, aproape aruncate sub forma unui reproş.