— Accentuat din fiecare punct de vedere. “Las-o mai moale, Gigi, ce naiba te agiţi aşa?
— Mare chestie. Mă ocup de ea când mă întorc. Oricum plănuiam să fac asta, da’ te-ai
— Mult timp şi mergi şi fă un duş sau ceva, pari destul de încordată.”
━ „Asta crezi tu că mă deranjează pe mine în momentul ăsta? Dezordinea?” sub o tonalita-
━ Văzându-l că el chiar era croit să plece, reduce şi distanţa rămasă până în dreptul său,
━ Situaţia era total diferită. Pe lângă faptul că era drogat, nu îl văzuse toată ziua la faţă, iar
━ Mulţumesc de întrebare. Nu te-am văzut toată ziua şi când ajung acasă tu vrei să ieşi?
━ Cu acesta, în ciuda faptului că el nu prea coopera. „Te-a găsit ieşitul în oraş, luni,
— Pentru a doua oară intenția sa ajunge iarăși spulberată de manifestarea neașteptată a lui
— Starea de spirit. Abia când reușește să conștientizeze faptul că motivul pentru care ea lipsise
— Prea mult eu și băieții și m-a luat valul.” Încearcă astfel să aplaneze situații, adăugând vorbelo
— Gigi produce acea finală constatare. Dar, chiar și așa, alege să producă o totală abstracție
