— Amicei sale peste propriul obraz prinde contur, intenţionând de fapt a păstra o atmosferă
— Fixând iarăşi tavanul. Concomitent, trage într-un mod vizibil aer în piept, sesizat prin urcarea
— Rămaşi amândoi în aceeaşi poziţie, ochii îi cutreieră trăsăturile expuse de către profilul
— La nivelul obrazului său se opreşte, din neant având să spargă liniştea propriu-zisă
— Să continue astfel: „Cum am ajuns aici? în postura asta.” cert este că, deşi rostea acele
— Repede înainte. Totuşi, nu-i oferă acestuia timpul necesar unei reacţii, căci, la scurt timp
— Atmosfera dintre ei devenea tot mai ciudată, lucru cauzat în totalitate de liniştea ce părea
— Tocmai din cauza acestui fapt, păstrează tăcerea, comportându-se precum nici nu auzise
— Ei; precis spre partea laterală. Buzele i se între-deschid. Intuiţia i-ar fi recomandat
— Către aceasta plusează asupra expresiei sale faciale, căci buzele-i rămân între-deschise
— Tavanul (probabil bărbăţia lui dispărea în acele clipe din moment ce un tavan era cu mult
— Secunde, încuviinţând din nou. “Presupun că asta suntem din moment ce am tot continuat
