— Când ulterior Josephine reacţionează, demonstrând astfel că urma a-i acorda atenţie,
— Cunoştinţă, dar mai ales maniera prin care ea rosteşte finalul cuvânt, mai precis “asta”, îi
— Mişcare tipică a capului. “Am venit doar să văd cum eşti, atâta tot.” Îşi enunţă aşadar
— Arătătorului pe care îl poziţionează sub bărbia ei, capul i-l ridică din dorinţa de a privi mult
— Curiozitatea sau acţiunile. Astfel, degetul mare al palmei opuse ajunge trecut pe sub ochiul
— „Da, sunt bine, n-am nimic.” îi oferă răspunsul anterior, cu ajutorul uneia dintre mâini
— Ei, însă nici nu avea nevoie de compasiunea lui, nedorind să-l pună totuşi într-o postură
— Slab, urmând ca apoi să îl depăşească, colţurile gurii coborându-i destul de brusc,
— „Nu ştiu, m-a deranjat ceea ce s-a întâmplat mai devreme. De ce să mănânc rahat?
— Anterior din sufragerie, sfârşind a ocupa un loc pe marginea patului, coatele având să şi
— Refuzul pe care îl primeşte curând din partea ei îi provoacă o scurtă surprindere, pe care şi-o
— Mersul. Respectivul îi este eliberat abia atunci când şatena ocupă un loc pe pat, iar ideea şi-o
