— În capul meu. Jur că n-am gândit cu ce trebuia.” constată cu voce tare, un oftat prelung
având să-i părăsească buzele, în consecinţă. De asemenea, drept o ultimă adăugire, rosteşte: „Presupun că i-am rănit orgoliul. Nu-l învinovăţesc, probabil aş fi reacţionat la fel...sau mai rău.”
