— Asemenea unui tic stângace. „Da, este.” rosteşte puţin sec chiar, în completarea gestului
anterior, degetul mare încă prezent pe obrazul său, şi-l trece lent peste piele, astfel că, îl mai priveşte preţ de câteva secunde înainte de a-şi zdrobi din nou buzele de ale sale, fugitiv însă.
