— Că tot veneai, hm?” reacţionează ulterior, sub aceeaşi tonalitate armonioasă; desigur că
aude cele din urmă vorbe ale sale, însă preferă să le ignore cu desăvârşire, tocmai pentru a pune puţine paie pe foc, în dorinţa de a-i prelungi aşteptarea. Aşadar, porneşte feonul
