— Glas: „Cum mai eşti?”, dorind mai mult să facă referire la zilele precedente, vreo 3-4 în
— Buzele îi încep din nou modelarea unor cuvinte, unele banale de altfel ce reprezentau
— Îşi rezemă în cele din urmă podul palmei de marginea vehiculului pentru a-şi crea un
— Analizează trăsăturile acesteia frumos conturate de un machiaj destul de natural (ei bine,
— Până ce, într-un final, cursul discuţiei revine asupra lui. Nu ştia dacă întrebarea fusese
— Dezamăgit.. că nu m-ai mai căutat.” Odată cu concluzia trasă, strâmbă teatral din nas,
— Capului odată cu mulţumirea ei finală, sfârşind ca treptat să-şi evidenţieze atitudinea printr-un
— Privirea neutră pe care o deţine în clipa în care îi urmăreşte trăsăturile trece printr-o
— O tentativă de glumă, ţinând cont de gura lui spurcată, însă cunoscându-l într-o oarecare
— Jucăuşă rotire a ochiilor, urmată de împreunarea braţelor la piept. „Sunt convinsă că ai
— Tot ea este cea care vorbeşte, completându-şi ideea prin scurta iniţiere: „Deşi..”, ca mai
— Însă jucăuş, odată ce punctează adevărata esenţă a ideii sale: „Ai numărul meu, ştiai