— Ai avut şi tu şi cum.. da, cum îmi pare rău pentru asta acum. Chiar îmi pare.” Produce
— Iubită. Nu înseamnă asta. Înseamnă că vreau să-ţi fiu şi să-mi fii alături. Pentru că aşa
— Putea înlocui. Nu acum şi nici mai târziu.” Spre finalul monologului, tonalitatea vocii sale
— De mult posibil abia atunci, în respectivele momente. Inconştienţa momentană îi impune
— Astfel, o stare ciudată îi invadează corpul, având ca la contactul vizual petrecut din
— Starea de moleşeală deţinută nu îi permitea o prea mare focusare a atenţiei asupra
— Să înţeleagă cursul ideilor lui, rămânând astfel tăcută până la finele monologului respectiv.
— Îl lovise în acea clipă stârnind în Josephine o oarecare palpitaţie. Motivul? Era destul de
— Bineînţeles. Decide, totuşi, ca pentru a nu trezi suspiciuni, să falseze un mic surâs,
— Atenţia de la subiectul nou deschis, se reîntoarce către cel precedent, minimalizând treptat
— Facilitată astfel. „Presupun că îmi e destul de greu să mă obişnuiesc cu ideea asta..”
— Treptat, precum şi extrem de subtil, capul şi-l apropie uşor de cel al acestuia, într-o manieră
