— Plecat trebuia să rămână definitiv.” întreaga frustrare şi-o exprimă deci prin monologul
curent, unul cursiv şi extrem de revoltat, agitaţia putându-se observa cu ochiul liber încă din tonalitatea sa, cât şi din gesturile haotice care parcă nu se mai opreau. „Zi, tu, sunt eu aia nebună?!”