— Modul în care Josephine recurge iarăşi la acel strigăt deranjant îi provoacă rotirea ochilor
— O repriveşte. „Te rog, păstrează lin-” Subit, vorbele i se opresc în gât, cauză fiind de fapt
— Devenise difuză, nimic nu mai oferea acelaşi interes, nimic nu mai reuşea a-i atrage
— Parcă i-o aude înfundat, fiind cufundat în întregime în propria-i minte. Observă lacrimile
— Transă, înghiţind în sec şi totodată clipind o singură dată înainte de a fi trezit la veridica
— Aprobând în minte parcă fiecare cuvânt în parte. Întrebarea poate retorică, ce urmează
— Liniştea ce se întâmplă apoi, neplanificată de altfel, îi smulge din nou fiecare replică
— Chiar replica ulterioară a ei compusă din două cuvinte, opusul radical al celor dintâi;
— Lui, informaţiile oferite ajung să nege replicile iniţiale, din primul moment în care
— Decizia de a vorbi dispare. Şi rămâne dispărută până în clipa în care compania sa
— Şi mai ales, să pătrundă în interiorul vehiculului; iar de îndată ce privirile lor li se întâlnesc
— Fără prezenţa vreunei încruntări sau vreunui zâmbet, ce ar fi existat în mod normal într-o
