— Ideile, în timpul cărora se menţinuse tăcută, tocmai pentru a le asimila cum trebuie, inhalează
— Am plecat de la petrecere pentru că am avut ceva de rezolvat, iar apoi m-am întors. Asta-i
— Până ce, decide să-i întoarcă spatele, moment în care îşi plasează palma stângă pe
— Câte se observă tu eşti implicat într-o relaţie, iar noi nu mai avem nicio treabă oricum.”
— Dezvoltând o oază de curiozitate prin propria expresie, îi urmăreşte acesteia trăsăturile
— Peste comunicările acesteia, însă de fiecare dată ajunge întrerupt, buzele ajungându-i
— „Îmi pasă de asta pentru că te,” automat ideea îi rămâne în aer, necompletată desigur,
— Felul în care ideea proprie ar fi continuat, trage în mod adânc aer în piept, dar mai ales
— Ceea ce-i captase oarecum atenţia auditivă fuseseră acele câteva şuşoteli ce proveneau
— Pe canapeaua unde petrecuse câteva ore de odihnă, aruncând apoi o privire în jur,
— Direcţia propriu-zisă, concomitent, sfârşind a-şi trece de câteva ori degetele prin şuviţele
— Undeva în dreptul tejghelei. „Neaţa soare.” rosteşte cât pentru a-şi face simţită prezenţa,
