— Acestuia, rostită pe neaşteptate, ce-i drept. Aşadar, drept o primă reacţie sprâncenele
— De ideea lui de a o testa. Ba mai mult, pe repede înainte ajunge să adauge:
— Le-ar fi ridicat pe amândouă, când în realitate, de fapt, era numai una singură,
— Palma ce susţinea în aer cele două degete îi coboară treptat abia după ce concluzia
— Conform aşteptărilor sale. Un sunet identic unui încercat pufnet îi părăseşte buzele,
— „Mulţumeşte-mi că n-am ridicat două palme, Skriver, altfel te pierdeam de mult pe jos.”
— „Ar cam trebui să te întinzi, aşa că haide,” îşi stopează pe moment continuitatea ideii,
— Reuşeşti să-ţi dai seama dacă o să cobori la adresa potrivită.” Consideră tachinarea
— Opus, produce o mişcare a capului doar din dorinţa de a indica interiorul blocului,
— Pe moment nu înţelege ce se petrece, tocmai de aceea o urmă de confuzie se
— La mijlocul frunţii, manifestând în consecinţă o ripostă. „Ce tot faci? nu vreau să mă
— Mult de strânsoarea realizată de către acesta la nivelul propriului braţ. „Travi..”
