— Reuşea a-şi ţine pleoapele deschise. Dată fiind ipostaza propriu-zisă, neexistând
aproape niciun fel de distanţă între chipurile lor, respiraţiile ajung să li se contopească pe măsură ce secundele se scurg; între timp, ochii îi urcă şi îi coboară pe suprafaţa trăsăturilor sale
