— Şi al arătătorului, începând s-o mişte tipic dintr-o parte în cealaltă, ca şi cum respectiva
acţiune îi captase întreaga atenţie. Un gând ce îi străbate ulterior mintea însă, răsună şi el curând: „Crezi că ar rămâne cu mine?”, din neant, totodată. „Crezi că ar rezista? M-ar suporta?”
