— Intensităţii privirilor amândurora, rămaşi de altfel şi într-o completă tăcere. „Spune.”
Rosteşte din neant fără ca măcar să forţeze dispariţia aceluiaşi zâmbet lejer, dar încă plin de satisfacţie, fiind compleşit de frumuseţea blondei. „Simt că vrei să-mi spui ceva. Spune-o, Jelena.”
