━ De nenumărate ori, sfârşind prin plasarea buzelor una peste cealaltă în clipa în care
━ Deşi nu avea suficientă vizibilitate asupra expresiei faciale a acestuia, nu avea cum să
━ „Nu e vina mea că e.. e...” rămâne tăcută preţ de o clipă, procesând cuvântul potrivit.
━ Să-i acopere chipul pe cât posibil. „Hai nu mai rânji fasolea la mine.” Adaugă ulterior,
— Odată cu sfârşitul jocului, telefonul şi-l blochează în mod instinctiv, lăsându-l astfel peste
— Urcarea privirii spre aceasta, brusca tragere a materialului din spate al hanoracului,
— Amuzamentului propriu printr-un râset iminent. „Nu-ţi place fasolea mea?” Pe o tonalitate
— Fără a se obosi să o mai aranjeze. „Îmi aştept premiul, în orice caz.” Decide să intervină
— Pe când bărbia şi-o împinge în sus, privind astfel în direcţia menţionată anterior. Odată
━ Continuă să se amuze pe seama situaţiei repective, stare alimentată atât de contactul
━ Stabilit la începutul jocului, acela conform căruia, câştigătorul trebuie să primească un
━Buza inferioară îi revină prinsă cu ajutorul danturii. „Păi..” îşi iniţiază ea vorbele, abia după
