— Un minut şi jumătate să înainteze de-a lungul aleii din faţa casei. Urcă rapid treptele
— Care pe moment ezită. Abia după această întreagă pasă, îşi sustrage o palmă din buzunar
— Întrucât se afla chiar în apropierea uşii, dat fiind că tocmai părăsise interiorul băii,
— Musafir. Aşadar, un simplu, însă accentuat: „Deschid eu!” răsună în întregul hol, menit
— În prag, apasă pe clanţă cu scopul de a o deschide. În mai puţin de 3-4 secunde, în aria
— Un gând conform căruia prezenţa sa avea drept scop transmiterea vreunui mesaj din
— Privirea lui urcă abia în clipa în care uşa se deschide, dezvăluindu-l pe cealaltă parte
— Vorbelor bărbatului. „Datoria, domnule Hadid.” Uşor glumeţ îi şi oferă un răspuns imediat,
— Următoarele: „Nu vreau să vă deranjez, dar în cazul în care o fac, credeţi că mi-aţi putea
— Acea scurtă perioadă în care aşteaptă răspunsul brunetului, un zâmbet natural îi acapa-
— Unei reacţii, una ce întârzie să apară. Deşi momentan ezită, îşi revine destul de rapid,
— Spatele uşii, în aşa fel încât să-i permită să pătrundă. „E sus, în camera ei.” Îl anunţă
