— Acordarea atenției. Când într-un final îl privește pe Adam, ușoara lui confuzie duce la
bufnirea într-un râs propriu după o pauză de câteva secunde. “Da’ pe tine ce te mănâncă, amice? Tot gelozia?” Din senin rostește cele două întrebări, menite acesteia, ambele deținând un subînțeles
