— Un râset, rămânând tăcut până ce îşi întoarce corpul pe lateral, indicând spre maşina aflată
— Îşi strâmbă din instinct nasul, dar în acelaşi timp, pentru a nu-i induce o stare deranjantă,
━ În clipa în care brunetul îşi permite acea glumiţă introductivă, ochii i se rotesc în mod
━ Pe care acesta îl deţinea, focusându-se în continuare asupra vorbelor sale, vorbe ce
━ „Mulţumesc, apreciez simţul tău de observaţie.” Tonalitatea glasului său nu denotă altceva
━ „Plecăm sau.. mai stăm aici să ne facem complimente?” Zâmbetul prezent anterior, îi
━ Simte nevoia de a-şi vocifera gândurile, astfel că, rosteşte: „Iniţial credeam că vom merge pe
━ Prin vorbele anterioare, scoţând cumva în evidenţă, într-o manieră subtilă, dar şi uşor
— Constatând că prelungirea conversaţiei iniţiale ar fi fost de fapt în van, decide să rămână
— Ulterior ocoleşte vehicului, şi mai presus se opreşte în dreptul portierei definite ca fiind cea
— Uşurinţă care era de fapt presupunerea acesteia şi felul în care blonda punea problema,
— Cu toate că cele enunţate de către el nu aveau niciun pic de legătură cu adevărata esenţă
