— Pe spate, ca palma liberă să şi-o treacă apoi peste ochi iar în cele din urmă să-i deschidă,
— Momentul final printr-o acumulare de aer în proprii-i obraji, acesta fiind eliberat la scurt timp
— Mă cunoşti al naibii de bine şi ştii că tot ce spun acum e adevărat.” Între timp, neştiind cu
— Şi că ţi-am distrus orice posibilă împăcare cu escrocul ăla. Dar nu pot să şterg ce s-a întâmplat
— Întâlnind-o pe a ei. Accentuează de altfel ideea prin următoarele: “Ce am făcut a stricat
— La tine şi te respect mai mult decât ai crede, dar nu. Să te văd ca pe o simplă prietenă
— Să adauge: “Ştiam că ai nevoie de o explicaţie până la urmă aşa că uite-o. Îmi pare rău.”
— Îl priveşte în continuare fără a se clinti vreo clipă, abia atunci când cealaltă palmă a sa revine
— Provocându-i de altfel apariţia unui tic nervos, acela de a-şi prinde prin intermediul danturii,
— A rupe orice fel de legătură cu aceasta, instantaneu, ritmul bătăilor inimii se află în ascensiune
— Frâiele situaţiei şi a-şi spune la rândul ei cuvântul. „Atunci nu mă privi ca pe o simplă
— Apoi faţă în faţă cu acesta, chipurile fiindu-le despărţite de o distanţă nesemnificativă.
