— Josephine o produce în final, atribuindu-i companiei sale de până în acele clipe un apelativ
— I se și întoarce lent spre direcția ei, observând că acum se afla așezată la masă. Un contact
— Intens, rostește: “Două săptămâni... nu prea pare atât de mult cum pare un an. Dar oricum,
— Astfel corpul mai aplecat. “Iar eu vreau să știu unde încerci să ajungi de fapt în momentul
— Cred că eu merit de fapt un răspuns. Așa că te ascult.” Prin încheierea respectivei fraze,
— „Zayn.” Îl întrerupe prin accentuarea propriului nume, chiar înainte de a-şi conclude vorbele.
— De spirit. Înainte de a spune însă ce are de spus, trage aer adânc în piept, eliberând totul
— Iar imediat ce are loc un scurt înghiţit în sec, continuă: „Vreau să-ţi aminteşti că înainte de
— La finele vorbelor abia rostite, o mică pauză vocală are loc, perioadă în care una dintre
— Pentru tine? Atât de puţin încât să mă laşi baltă ca pe orice altă fraieră cu care îţi arzi tu
— Pe tot parcursul în care Josephine dă frâul unui discurs, privirea sa rămâne aţintită asupra
— Şatenei revine peste propria-i palmă, forţându-i urcarea privirii până ce ochii li se întâlnesc.
