— Asigura că cei doi erau exact persoanele gândite: colegul său de muncă, Noah şi persoana
— Trecând aproape ca un fulger prin zona acestora, până ce reuşeşte să ajungă în locul
— Înfăţişa pe cei doi, nu îi oferea respectiva uşurinţă în manifestarea acţiunii. Privirea începe
— La scurt timp. Prin paşi apăsaţi diminuează distanţa dintre locul său şi cel al celor doi,
— Verificare erai angajat.” Preluând o atitudine şi o expresie facială cât se poate de serioasă,
— Pe tot parcursul timpului în care dansează alături de brunetul
— cel care intervine în conversația celor doi, acțiune anticipată oricum
— că are o relație toxică în momentul de față, alimentată de acțiunile lui,
— Spunând: “Din câte îmi amintesc ești și tu angajat aici, așa că du-te
— Un Martini. Mulțumesc.”
— Privirea îi rămâne concentrată asupra individului cu un cap mai înalt decât el, aşteptând
— Ca Noah să poată spune orice altceva. Astfel, capul i se întoarce destul de lent în direcţia
