— Partea ta la care nici nu mă gândeam. Ce? Te consideri și iubita mea acum, nu?” Decide
— Ironie, în adevărata realitate, singura lui dorință ar fi fost îndeplinirea acelei poziții în
— Fi problema, nu?” Revolta sa finală apare chiar în clipa în care acea înjurătură îi scapă,
— Vocal doar pentru a accentua acea constatare.
— Pe lângă ironia maliţioasă adusă la adresa ei, ceea ce reuşeşte să-i pună cu adevărat
— Strop de importanţă cuvintelor pe care i le aruncă ulterior, refuzând efectiv să mai asi-
— Bil, iar buzele îi revin în linie dreaptă presate una peste cealaltă, aşteptând parcă
— Greu să şi-l reţină. „Eu te-am amestecat? Eu te-am sărutat? Eu am tras de tine? Eşti-”
— Fracţiune de secundă în care buzele i se poticnesc, găseşte răgazul de a continua,
— Când ştii foarte bine cum au decurs lucrurile, de fapt. Nu te mai comporta ca un copil şi asu-
— Următoare: „Acum sunt un nimeni? Azi noapte eram tot ce voiai în <fiecare secundă şi minut>,
— Lăsaţi-mă în pace...şi stai liniştit, nu îndrăznesc să mă autointitulez drept iubita ta, deşi-”
