— telefonul, ba mai mult, cu destulă subtilitate având să-l treacă pe modul silențios,
— nevoită a oferi niște explicații. “Scuze, aveam niște mesaje necitite de ceva timp și
— arcuiește colțurile gurii într-un zâmbet, slab, totuși de această dată. Și nu că
— Îi comunică din senin, făcând referire la cafea, urmând ca ulterior
— Scepticismul i se instalează pe chip din primul moment în care Josephine reacționează,
— Umăr și, mai mult decât atât, își schimbă poziția, depărtându-se câțiva centimetri astfel
— Pentru aceasta. Sfârșește totuși prin a prinde cu ajutorul unei palme ceașca de cafea, care
— Inițiază o altă adresare, chiar după ce nasul și-l trage, urmând ca la scurt timp să-și mute
— De pe blat, aflat la o distanță considerabilă, având acum ecranul aprins. Pe moment însă,
— Din nou se luminează. Curiozitatea fiindu-i pe deplin expandată, își îndepărtează astfel
— Telefonului. Privirea lui coboară automat asupra ecranului, și chiar dacă el unul cunoștea
— În care citește rândurile propuse, ideea că aceasta ar fi cedat și i-ar fi răspuns
