— Din nou. Auzind spusele acestuia, şoptite-n dreptul urechii, colţurile gurii i se arcuiesc
involuntar, un zâmbet amuzat croindu-şi drum către propriile buze, drept consecinţă a ideii sale trăznite, ar sputea spune. „Chiar aşa?” Retoric, reacţionează astfel, capul având să şi-l încline
