— Imediat ce oferă taximetristului suma necesară achitării cursei respective, rosteşte un amabil
— Restaurantului, clipă în care un gol în stomac îşi face apariţia, sporit totodată de gândul
— Îi înfrunte. Pe el, căci din cauza lui ajunsese în situaţia actuală, rănită şi pusă faţă în faţă
— Pe care le purta reprezentau un uşor impediment. Se opreşte astfel la capătul ultimei
— Şi să înainteze fără vreo piedică, emoţia o copleşteşte, motiv pentru care eliberează un prelung
— Era conştient de faptul că tocmai reuşise să o aducă pe Emily spre o tăcere majoră, iar
— Privirea lui coboară asupra unicului punct de interes, la momentul actual, chiar dacă se
— Preia printr-o altă mişcare executată pe repede înainte, ca în cele din urmă să-şi plimbe
— Telefonul în buzunarul pantalonilor. “Mă cheamă datoria.” Îşi enunţă viitoarea mişcare,
— Ghidându-l spre zona cu pricina, mai precis cealaltă parte a restaurantului, chiar exteriorul.
— Ca în final să părăsească locul, corpul său întâlnind adierea în următoarea secundă, dar
— Câteva secunde doar pentru a privi peste propriul umăr, prin sticla uşii, doar cât să creeze
