— Lui îi cauzează urcarea privirii şi întâlnirea unui verzui întunecat, dar unul ce emana
— Într-o bruscă stare de surprindere, o multitudine de sentimente străine încărcându-l, printre
— Sale. Ceea ce îl surprinde şi îi produce realizarea faptului că încă se afla în tăcere devine
— Printr-o rapidă mişcare se ridică de pe şezutul scaunului, producând de altfel şi un sunet
— Altă intenţie viitoare. “Nu pleci nicăieri,” rosteşte de îndată în mod autoritar, tonalitate
— Imediat ce Josephine intervine în propria sa exprimare a ideilor, simte nevoia de a îşi întoarce
— Era conştient de temperamentul deţinut şi cum alte replici schimbate între el şi Dacre ar fi dus
— Poată readuce spatele rezemat de suprafaţa spetezei scaunului. În schimb, unul dintre braţe şi-l
— Sa, imaginându-şi preţ de câteva secunde numărate modalităţi prin care, în cazul în care el ar fi
— Josephine manevra situaţia, o calmitate imensă cuprinzând-o. Expresia facială îi trece printr-o
— Moment. Totuşi, păstrează tăcerea în aşa fel încât să priceapă ulterioara reacţie a lui Josephine,
— Pune stăpânire pe buzele sale, mândria preluând controlul. I-l demonstrează totodată şi
