— Între tine și Emily? Ați ajuns deja la cuvintele magice?” ascunzându-și oaza de amuzament.
— Imediat ce val-vârtej ajunge să închidă apelul, ba chiar mai mult, să blocheze telefonul,
— Era atât de important încât să de-a buzna în propria-i cameră, fără ca măcar să bată înainte.
— Care, evident, îl deranja. „Ce naiba, omule, chiar nu ştii să baţi la uşă?” O reacţie aşteptată
— Dintre palme la nivelul feţei, înlăturându-şi câteva şuviţe de păr din aria vizuală, printr-un ges
— „Ei bine.. ce s-a întâmplat? Ai nevoie de ceva sau care-i faza, unde arde?” Trece, aşadar,
— Felul în care blondul reacționează într-adevăr îi transformă chipul într-o surprindere
— Insistarea adusă asupra subiectului. “Calm frate, era doar o glumă.” Ține totuși morțiș să
— “Da, chiar da.” Aruncă totuși o privire prin cameră, sesizând că acesta deja se instalase,
— Explicația datorată lui vis-a-vis de felul în care pătrunse în cameră. “Știi și tu cum e, fața ast
— Face astfel aluzie la partida sa din respectiva seară, ceea ce-i plasează pe buze un rânjet.
— În urma explicaţiilor venite din partea acestuia, cuvintele finale îi provoacă apariţia unui
