— Singură, şi anume aceea de a păstra tăcerea, şi asta numai datorită faptului că vedea parcă negru
în faţa ochilor. “Ce-i asta?” E ceea ce rosteşte involuntar, de această dată pe o tonalitate cu totul şi cu totul diferită, cu o voce spartă, nefiind capabilă să îşi dezlipească ochii din ecranul tele
