— Umărul, astfel încât să se strecoară din spațiul limitat pe care acesta i-l impusese.
“Lasă-mă-n pace, Zayn!” E ceea ce rostește ferm, între timp ștergându-și lacrimile cu podul uneia dintre palme și deși vorbele sale o puseseră realmente pe gânduri, decide să reflecteze asupra
