9786 poze   33395 vizite

01 Resisting a rough temptation

 
                  ℨp̣ịṣọḍẹ Iˢᵗ ∿ ❐ ❛Tu ℳe ℳạṇq̣ụẹṣ❜ ❐
              We fell in love, despite our differences, and once we did,
            something rare and beautiful was created. For me, love like that
             has only happened once, and that’s why every minute we
                spent together has been seared in my memory.
             ▰ ▰ ▰  ℑ’ll never forget a single moment of it.  ▰ ▰ ▰
                    Debutຽ: [...] XIV◦/ IX◦/ MMXIX
 
— Respectivul enunț îi oferă astfel o pistă cu dublu sens, prima informație fiind reprezentată de; job-ul curent al său, cel de barman, iar cea de-a doua, de beneficiul oferit de acesta și reîntâlnirea neașteptată cu aceasta. Anterioara expresie i se șterge treptat, zâmbetul fiind definit doar prin
— Respectivul enunț îi oferă astfel o pistă cu dublu sens, prima informație fiind reprezentată de
— Buza inferioară ce-i este trasă spre interiorul gurii. Josephine încă păstra bronzul verii iar; trăsăturile îi rămăsese neschimbate, asta pe lângă adoptarea unui nou look și maturizarea evidentă. Pierdut timp de un moment în detaliile evidente, rostește în final. “Ce-i cu tine în oraș?
— Buza inferioară ce-i este trasă spre interiorul gurii. Josephine încă păstra bronzul verii iar
— Te-ai întors fără să anunți? Nu-mi prea convine..” Conclude prin strâmbarea nasului.
— Te-ai întors fără să anunți? Nu-mi prea convine..” Conclude prin strâmbarea nasului.
— Surprinderea continuă a se face vizibilă asupra propriului chip, o sumedenie de; gânduri perindându-i-se prin minte în ceea ce priveşte întoarcerea lui acasă, precum şi multe alte întrebări şi presupuse motive.  „Fără să anunţ?” O urmă de indignare poate fi simţită în
— Surprinderea continuă a se face vizibilă asupra propriului chip, o sumedenie de
— Tonalitatea sa, însă de asemenea şi un uşor amuzament, având ca în secunde-; le următoare să reacţioneze drept consecinţă a vorbelor sale.  „Nici să nu te gândeşti să mă acuzi pe motivul ăsta. Tu eşti cel care a plecat pur şi simplu. E nevoie să-ţi amintesc că
— Tonalitatea sa, însă de asemenea şi un uşor amuzament, având ca în secunde-
— Că ai dispărut fără să spui nimic şi ai lăsat totul baltă? Oraşul, prietenii, familia..; pe mine.” O scurtă pauză în vorbire are loc înaintea rostirii acelui ultim cuvânt, însă, constatând totuşi că poate nu e tocmai momentul potrivit pentru a-i ţine morala respectivă, pe
— Că ai dispărut fără să spui nimic şi ai lăsat totul baltă? Oraşul, prietenii, familia..
— Şi-o repetase în minte probabil de sute de ori încă de când nu se mai văzuseră.; Renunţă la tensiunea provocată chiar de către ea, prin presarea palmelor peste propriul chip, un murmur amuzat auzindu-se apoi: „Nu ştiu dacă să mă bucur că eşti aici sau să-ţi sparg o sticlă în cap.”
— Şi-o repetase în minte probabil de sute de ori încă de când nu se mai văzuseră.
— Orice altă circumstanță oferită de ambientul barului în acele clipe se evaporase, dispăruse; odată cu atenția sa ce fusese pe deplin captată de prezența celei mai vechi cunoștințe și... Și definitivul să zâmbet pierde din amploare odată cu replicile provenite din partea lui Josephine, a
— Orice altă circumstanță oferită de ambientul barului în acele clipe se evaporase, dispăruse
— Esenței adevăratelor sale cuvinte. Seriozitatea i se amplasează subit pe chip, cauzând o; mișcare lentă de pe verdele din privirea ei, spre buzele aflate în mișcare, ce, într-un fel sau altul îl împroșcau cu subtile reproșuri, reproșuri care de fapt reprezentau adevăruri. Probabil sesizând
— Esenței adevăratelor sale cuvinte. Seriozitatea i se amplasează subit pe chip, cauzând o
— Schimbarea, sfârșitul ideii șatenei îi impune o vagă curbare a buzelor într-un zâmbet. “A doua; variantă mi se pare destul de costisitoare, dat fiind faptul că trebuie s-o și plătesc, așa că un pupic pe obraz și niște cuvinte frumoase sună bine.” Între timp, naturalețea tinde a se identifica în
— Schimbarea, sfârșitul ideii șatenei îi impune o vagă curbare a buzelor într-un zâmbet. “A doua
— Zâmbetul său, ceea ce duce la o altă adresare. “Până la urmă cu ce te servesc? Și nu, n-am; glumit când am spus că fresh-uri nu servim.” Accentuează deci ideea repetată, reamintind alegerea acesteia încă de pe vremea în care ieșirile lor cuprindeau și cafenele sau terase.
— Zâmbetul său, ceea ce duce la o altă adresare. “Până la urmă cu ce te servesc? Și nu, n-am
—  Un mic surâs îi străbate buzele în clipa în care acele cuvinte ajung a fi rostite; de către acesta, vorbe care de altfel păstrează o atmosferă destinsă între cei doi, determinând-o şi pe ea, la rândul ei să adopte o atitudine pozitivă. „Îmi pare rău să te dezamăgesc,
— Un mic surâs îi străbate buzele în clipa în care acele cuvinte ajung a fi rostite

Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.